joi, 30 iulie 2009

La rascruce de drumuri...


Nu am mai scris de ceva timp aici, caci mi-am mai facut un blog: Diatia pe tava si am scris mai multe acolo. Am incercat sa le delimitez putin. Asta a ramas blogul meu de suflet, iar celalalt e pentru "rutina de zi cu zi". La asta apelez cand am cate o stare mai speciala. Ca acum de exemplu, ca simt ca lucrurile nu merg in directia in care trebuie.

Sunt momente in care te simti cumva spectator la viata ta. Si te intrebi ce nu e in regula? Nu poti chiar pune punctul pe I si stai doar si astepti sa vezi ce urmeaza. Poate acum e de fapt momentul in care ar trebui sa faci ceva! Ca simti ca bati pasul pe loc. Dar te vezi la o rascruce de drumuri si nu stii in ce directie sa o iei. Toate par interesante. Pentru multe din ele simti ca ar fi momentul. Si bineinteles directia in care te duce fiecare e total diferita! Ce faci? Cum alegi? Intr-un moment de slabiciune te gandesti: ce bine ar fi sa aleaga altcineva pentru mine. Insa te revolti apoi si spui : cum? Sa merg apoi pe drumul decis de altii? Nuuu! Asa ceva nu se poate. Trebuie sa fii stapan pe viata ta si sa-ti asumi alegerile pe care le-ai facut. Si revii la analiza situatiei, a directiei in care ai vrea sau ar trebui sa mergi. Incerci sa cauti criterii dupa care sa-ti fie mai usor sa alegi. Sa-ti stabilesti prioritatile. Oricum nici una dintre ele nu are resursele necesare. Financiare, ma refer. Si simti ca fiecare ti s-ar potrivi! Si ca daca acum nu le faci, poate mai incolo e prea tarziu si-ti va fi mai greu, poate chiar imposibil sa mai faci ceva in directia aia. Stiu, in viata niciodata nu e prea tarziu! Insa de cate ori ati patit ca ati tot amanat ceva, ca nu e momentul potrivit si v-ati trezit dupa ani de zile ca nu ati mai facut niciodata acel lucru? De exemplu, eu am patit-o cu dansul. De la 18-20 ani m-a tot batut gandul sa merg sa fac dansuri. Si tot timpul a fost cateceva: ba nu am avut bani, ba am avut probleme de sanatate care nu mi-au chiar permis, ba nu am avut elan, ba am uitat de acest vis... si uite-ma dupa 10 ani ca tot la nivelul de vis a ramas. Si acum ... e prea tarziu! Caci vroiam ceva la nivel profesionist, bineinteles! Dar mi-ar fi placut!

Insa sa revin in intersectia in care am ramas. Ca oricum nu am inaintat nici un pas! Ca tot nu stiu in ce directie! Stiti cum e: toata lumea promoveaza acum ideea de obiective. Sa-ti stabilesti obiective clare si drumul pe care il parcurgi, planificat pas cu pas. De acord, dar ce faci cand nu sti ce obiectiv sa alegi? Ca te atrag mai multe? Si nu le poti alege pe toate, caci la un moment dat se exclud reciproc. Hmmm... grea problema. Pana la urma stiti ce o sa fac? Aleg varianta cea mai usoara: imi iau concediu! Si dupa cateva zile libere poate se mai ridica ceata si se limpezesc gandurile astea ale mele. Ca nu-s obisnuita sa stau tot in ceata! Si nu face bine nici la sanatate! Voi ce ati face?

3 comentarii:

Vladimir spunea...

hey Dia,

si eu mi-as lua un concediu de min 7 zile intr-un loc unde n-am mai fost vreodata inainte. pt k sa nu existe tentatia asocierii dintre un loc deja cunoscut si alte amintiri trecute...

si as mai incerca sa fac ce-mi vine in locul ala necunoscut, fara vreun plan, lasandu-mi "la intrare" toate problemele nerezolvate, inclusiv cea de indecizie.

si cred k as mai incerca sa-i dau de lucru lui Dumnezeu, sa scriu cea mai dificila problema pe o hartie si s-o pun intr-o cutie speciala, de unde stiu ca El o poate prelua si rezolva.

cam atat :)
sper sa ajute sugestiile
V.

Delia spunea...

Servus Dia,

La rascruce de drumuri.. incerci sa scapi de zgomote (concediul e o idee f buna) si sa asculti muzica din interiorul tau. Sa asculti ceea ce simti, ce ti-ai dori cu adevarat si cum ar fi sa ai lucrul acela cu adevarat. Pentru mine imposibilul a devenit posibil si chiar se poate. Oricand te astept pe la mine la o poveste si o "sesiune de coaching" care sigur te va lamuri.

Cu drag,

Delia

dia.tia spunea...

@ Vlad:
Multumesc pentru sfat! Nu am apelat inca niciodata la CDFPD (preluata de la Delia ;) ), dar poate ca ar fi cazul. Sa-i mai dam si lui Dumnezeu putin de lucru. :) Acum astept concediul... si voi merge exact in locuri in care nu am mai fost, trecand si prin unele prin care nu am fost de muuult si cred ca va fi un joc frumos pentru memoria mea. :D

@ Delia:
Exact asta a fost si ideea mea, sa vad ce imi murmura sufletul cand asculta linistea din jur. In ce priveste invitatia ta, chiar ma gandeam la asa ceva, asa ca cred ca o sa ne vedem curand! ;)