Emisiunea de vineri (de ce inselam) - am o emisiune la Radio Polus... pt cei ce nu stiu inca - m-a facut sa realizez cat de usor se poate destrama un vis... eu am crescut cu o poveste... despre relatia de dragoste dintre 2 oameni, in care daca iubesti, respecti si ai ales acelasi drum, iti asumi responsabilitatea pentru toate astea si cauti multumirea, satisfactia, fericirea in interiorul cuplului, nu in afara. practic tot efortul si in acelasi timp placerea pe care le investesti la inceput in relatie, atunci cand construiesti, cand toate sunt bune si frumoase, nu dispar in momentul in care in cuplu intervine rutina sau problemele obisnuite oricarei relatii, ci se amplifica si scot la suprafata forta fiecaruia dintre cei doi de a gasi solutii si a "pune umarul" pentru ca tot acel timp petrecut impreuna pana atunci sa nu se fi scurs in van.
Asta e imaginea cu care am crescut eu. insa in ziua de azi ca sa rezisti, ca sa nu pierzi ani de munca si de implicare intr-o relatie, poti fi pus de multe ori in situatia de a te obisnui cu ideea sau de a-ti dori sa nu afli mai bine cand cel de langa tine nu si-a asumat partea lui de relatie si a ales calea mai usoara: infidelitatea. in aceste vremuri cuplurile care pun pe primul plan respectul fata de celalalt, fata de relatie si mai ales fata de sine devin utopii. devin asa-zisele relatii ideale, la care multi visam, cu speranta in suflet ca realitatea nu ne va ajunge si pe noi din urma.
Ca sa functioneze o relatie are nevoie de 2 elemente puternice, care sustin aceeasi directie. sunt practic 2 stalpi... iar daca unul scartaie, devine prea greu pentru celalalt sa suporte intreaga greutate a relatiei si poate ceda. exista cupluri care au o baza atat de solida incat o adiere de vant venita din directia infidelitatii aduce doar un aer rece, temporar, fara sa zguduie temeliile relatiei. pietrele aflate la temelie sunt mult mai puternice, iar fundatia mult mai adanca pentru ca o simpla pala de vant sa afecteze constructia. se pare ca aceastia sunt cei de invidiat, in cazul in care merg mai departe fara a simti gustul amar al unei astfel de experiente. sunt cei care realizeaza ca dragostea trece dincolo de partea umana din fiecare, dincolo de instinctele noastre care cateodata, ambalate in foite ce resping controlul si incarcate de povara problemelor specifice relatiilor, reusesc sa ingenuncheze constiinta noastra.
Pana la urma, lumea in care traim te impinge spre una din cele 2 situatii: afli si ierti sau afli si pleci. unii insa mai traiesc in povestea copilariei si mai cred ca speranta moare ultima... ;) realizeaza ca totul depinde de ei, de capacitatea lor de schimbare, de a fi altfel decat le dicteaza/arata societatea. pentru ei ceea ce conteaza este sa poti privi senin si cu aceeasi dragoste in ochii celui de langa tine, sa-i simti in zambet increderea si aprecierea, pentru ca nu uiti ca ati ales amandoi un drum comun, de buna voie si cu aceeasi speranta in suflet!
Pentru cei din urma: life is a beautiful song...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu