De cate ori va napadesc amintirile? Vechi, antice si de demult? Prafuite, ascunse pe rafturile din spate ale memoriei? Amintiri care credeati ca s-au “evaporat”... ies la iveala si va fac sa zambiti. :D Imi plac la nebunie momentele astea. Si pot spune ca am o memorie extraordinara din punctul asta de vedere, spre mirarea multora care ma cunosc. Ma surprind amintindu-mi scene de acum 19-20 ani sau chiar mai mult. Si pe deasupra, imi amintesc inclusiv detalii legate de anumite haine care le purtam in diverse situatii, de ex – acum 20 ani.
Citeam in liceu “In cautarea timpului pierdut” de Marcel Proust si savuram paragrafele in care descria amintirea din copilarie a aromelor biscuitilor cu ceai de la matusa lui. Nu credeam atunci ca voi derula la fel in minte momente, imagini, emotii... Si ma intreb: ce am fi noi fara amintiri? Multi spun: traieste prezentul, trecutul trebuie sa ramana in urma. De acord, dar nu-l pierdeti de tot pe drum, caci fiecare amintire, fiecare farama de traire pe care ati avut-o v-a imbogatit in acel moment si v-a facut sa ajungeti ce sunteti acum. Ok, nici ca mine sa nu fiti, sa va impuiati memoria cu toate detaliile (pe care sincer, nu vreau sa le stochez intentionat.. dar nu am ce face!!! :)) ), dar incercati sa va pastrati cat mai mult proaspete in memorie momentele importante, sentimentele, emotiile care chiar v-au umplut sufletul de bucurie. Sunt clipe cu care nu va veti mai intalni si care traiesc in final doar prin aducerea noastra aminte.
Azi rememoram prima mea tabara din clasa a V-a la Blajoaia, momente din clasa a VII-a, a VIII-a, parte din liceu... Ce vremuri! Ce emotii la unele discutii, la unele ganduri, sperante, atingeri... Va vine sa credeti ca imi amintesc cu ce am fost imbracata la cheful unui coleg in clasa a VIII-a (si nu numai)? Se purtau si atunci colantii (aveam unii gri petrol – culoare greu de definit pentru baieti, stiu, dar fetele inteleg!:)) si bluzele mai lungi (era una misto cu un urs polar pe ea)... :)) Imi aminteam de tam tam-ul care se facea in clasa ca un coleg ma placea... (si eu pe el, dar ssssttt) si.. incercau colegii sa ma convinga sa-mi parasesc prietenul (primul meu prieten :D) pentru colegul meu. Ce copilarii! Ce frumos, sincer si naiv .. Dar n-au reusit! :P Eram serioasa in relatii de pe atunci! ;)
Si ajung sa ma gandesc ca tot ceea ce traiesc acum vor fi amintiri placute peste ani si ani si sper ca memoria sa ma tina tot ca pana acum, sa imi amintesc in culori, forme, arome, emotii... cat mai multe delatii ale existentei mele de acum. Mi-ar placea sa nu uit felul in care inca simt lipsa Lui cand e plecat .. si acum, dupa atata timp. Sa-mi amintesc nostalgia calda care ma cuprinde cand aud la telefon melodia specifica apelului lui. Sa resimt bucuria de a-l vedea mai repede decat ma asteptam... Damn, I'm still in love! :P
Da.... life is a beautiful song!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu