Suntem responsabili?

Ne consideram in general maturi, nu? Si pentru majoritatea dintre noi maturitate inseamna responsabilitate. Si totusi... pe zi ce trece ma minunez de lipsa de responsabilitate fata de cei din jurul nostru. Caci a fi responsabil nu se limiteaza doar la propria persoana. Atata timp cat de actiunile tale depinde o alta persoana si esti constient de asta, consider ca ti s-a nascut o responsabilitate fata de acea persoana.

Dar cum ultima moda este “sa-mi fie mie bine, restul nu conteaza”, incepem sa ne pierdem din responsabilitatea sociala pe care o avem. Ca mici exemple o sa va amintesc de momentele cand stati in fata unui ghiseu/tejghea si asteptati sa-si termine persoana “responsabila” de dupa ghiseu povestile si sa va acorde atentie... Nu cred ca trebuie sa mentionez ca dincolo de responsabilitatea sociala pe care ar trebui sa o aiba fata de tine, mai are si una profesionala, caci e platita pt asa ceva! Ca sa ies din sfera profesionala, voi aminti momentele in care in mijlocul traficului e oprit unul cu avariile pornite si toti trebuie sa-l ocoleasca, aglomerand zona, pentru simplul fapt ca nu exista in imediata apropiere a magazinului din care isi ia tigari o parcare si nu poate sa-si miste fundul 3-400 m pe jos. Sau cei ce iti taie cu nonsalanta calea pe sosea, cu 100 km/ora, fara sa se gandeasa putin ca poate fix in secunda aia tu te uiti in oglinda cealalta si doamne fereste nu-l vezi, ca ai o familie acasa care poate depinde din toate punctele de vedere de tine si fara tine ar fi pierduti! Sa nu mai vorbim de situatiile in care vedem o persoana agresata sau cazuta pe strada si o multime de oameni merg mai departe fara sa clipeasca macar. Astea sunt deja exemple duse la extrem.

Oricum cred ca ai inteles esenta. Exemple de genul se pot da la nesfarsit! Stau si ma intreb: de ce atata graba, atata indiferenta, atata lipsa de respect (ca pana la urma s-ar putea traduce si asa)? Ce castigam daca suntem nepoliticosi cu ceilalti? Si chiar: unde este latura umana din noi? Dar... problema cea mai mare este ca ne obisnuim cu astfel de comportamente si devin parte din noi, fara macar sa ne mai dam seama ca am fost candva diferiti... am fost candva mai umani! Sau nu?..........

mai are sens sa spun ca : life is a beautiful song...? se pare ca multi uita! ;)