am "furat"...

imi spunea cineva zilele trecute ca eu "sunt mare..." ca sunt stapana pe mine... si ca se simte mic/a langa mine... era vorba despre experienta de viata... pe care mai mult sau mai putin o am... la fel cum si altii o au... diferenta este ca am invatat sa nu pun la suflet orice, sa nu ma cramponez de lucrurile marunte care mi se intampla, sa nu le las sa ma doboare. orice experienta, fie ea succes sau esec, te formeaza, inveti din ea... te ajuta sa te dezvolti... sa cresti, iti creeaza vise, sperante... iti da aripi, te ambitioneaza... important e sa nu te demoralizeze.

si totusi... am aceeasi varsta cu multi altii... de ce as avea mai multa experienta? (oare experienta e un cuvant prea mare? posibil... de aceea astept corectii daca crezi ca e necesar ;-) m-am gandit la viata pe care am trait-o pana in prezent: de cate ori am avut ocazia sa traiesc ceva deosebit nu am spus nu! nu am spus nu situatiilor din care puteam cunoaste mai multe persoane... nu am spus nu persoanelor care mi s-au deschis... nu am spus nu emotiilor traite... nu am spus nu celor ce asteptau ajutor de la mine... nu am spus nu celor ce mi-au oferit ajutorul... incet incet ajung la reclama aceea cu "suntem toate persoanele pe care le-am cunoscut". mi se pare cea mai reala afirmatie in acest context. voluntar - involuntar... am "furat" tot ce am putut din jur: de la oameni, de la situatii... am furat informatii, sentimente, emotii, idei, chiar si energie... cum spunea cineva. toate astea m-au intregit... m-au intarit... m-au facut sa ajung ceea ce sunt.

cel mai important element in aceasta ecuatie este socializarea. ea mi-a dat cele mai multe
resurse pentru tot ce-am mentionat. toti cei cu care intram la un moment dat in contact sunt un adevarat izvor de pilde! "rasfoiti-le" de cate ori aveti ocazia!

pentru ca: life is a beatiful song...