ma gandeam azi la relatii... si mi-am amintit de o teorie a mea despre "reteta" potrivita intr-o relatie durabila. acum vreo 4-5 ani mi-am definit exact ceea ce caut intr-o relatie si un prieten drag mi-a spus ca asa ceva nu exista. eu militam pentru sinceritatea totala in relatie si el zicea ca nu poti sa ai o relatie in care sa-i spui tot celuilalt fara sa-l ranesti.
de acord, pana la un punct. poate la inceput e greu... inainte sa va cunoasteti bine unul pe celalalt, dar pe parcurs, daca devii constient ca ceea ce-ti impartaseste celalalt nu este pentru a te face sa suferi, ci pentru a-ti oferi o bucatica din el, a te ajuta sa mai faci un pas in lumea lui complexa, atunci totul se schimba. pe langa asta, o relatie sincera creeaza un cerc de incredere foarte necesar unei relatii sanatoase.
poate ca toti la un moment dat ne dorim acest tip de relatie, dar nu toti putem sa o sustinem. pentru a sti daca o astfel de relatie ti se potriveste, totul este sa iti stabilesti ce tip de relatie cauti: una competitiva sau una bazata pe reciprocitate (un cuvant care imi place f mult atunci cand e vb de relatii si la care voi reveni intr-un alt post).
sunt sigura ca ati intalnit relatii in care totul parea o lupta, o competitie sau o continua dominanta si supunere. intr-o astfel de relatie sinceritatea totala nu-si gaseste locul. pentru un singur motiv: cei ce simt nevoia de a conduce nu pot "divulga" anumite informatii, caci acest lucru ar insemna pierderea controlului (situatii intalnite si in management). pe de alta parte, cei ce se lasa dominati se tem sa fie sinceri pana la capat.
a avea insa o relatie bazata pe sinceritate inseamna sa te deschizi foarte mult, sa dai celuilalt tot ce ai de dat... si in viziunea mea asta inseamna "dragostea adevarata". sa nu simti ca daca esti sincer celalalt te judeca, sa simti nevoia sa impartasesti toate trairile si gandurile cu el, ca sa il introduci in lumea ta, sa ajunga sa te cunoasca si sa poata sa zica cu adevarat ca te iubeste. doar cine te accepta cu toate temerile, sperantele, iluziile, hobbyurile, calitatile, defectele tale poate zice ca te iubeste cu adevarat.
nu suntem perfecti! dar cei ce au puterea sa isi manifeste sincer imperfectiunile de fata cu cel iubit cred ca sunt cei care pot fi cu adevarat fericiti!
inchei cu acelasi: life is a beautiful song... :)
Dia
de acord, pana la un punct. poate la inceput e greu... inainte sa va cunoasteti bine unul pe celalalt, dar pe parcurs, daca devii constient ca ceea ce-ti impartaseste celalalt nu este pentru a te face sa suferi, ci pentru a-ti oferi o bucatica din el, a te ajuta sa mai faci un pas in lumea lui complexa, atunci totul se schimba. pe langa asta, o relatie sincera creeaza un cerc de incredere foarte necesar unei relatii sanatoase.
poate ca toti la un moment dat ne dorim acest tip de relatie, dar nu toti putem sa o sustinem. pentru a sti daca o astfel de relatie ti se potriveste, totul este sa iti stabilesti ce tip de relatie cauti: una competitiva sau una bazata pe reciprocitate (un cuvant care imi place f mult atunci cand e vb de relatii si la care voi reveni intr-un alt post).
sunt sigura ca ati intalnit relatii in care totul parea o lupta, o competitie sau o continua dominanta si supunere. intr-o astfel de relatie sinceritatea totala nu-si gaseste locul. pentru un singur motiv: cei ce simt nevoia de a conduce nu pot "divulga" anumite informatii, caci acest lucru ar insemna pierderea controlului (situatii intalnite si in management). pe de alta parte, cei ce se lasa dominati se tem sa fie sinceri pana la capat.
a avea insa o relatie bazata pe sinceritate inseamna sa te deschizi foarte mult, sa dai celuilalt tot ce ai de dat... si in viziunea mea asta inseamna "dragostea adevarata". sa nu simti ca daca esti sincer celalalt te judeca, sa simti nevoia sa impartasesti toate trairile si gandurile cu el, ca sa il introduci in lumea ta, sa ajunga sa te cunoasca si sa poata sa zica cu adevarat ca te iubeste. doar cine te accepta cu toate temerile, sperantele, iluziile, hobbyurile, calitatile, defectele tale poate zice ca te iubeste cu adevarat.
nu suntem perfecti! dar cei ce au puterea sa isi manifeste sincer imperfectiunile de fata cu cel iubit cred ca sunt cei care pot fi cu adevarat fericiti!
inchei cu acelasi: life is a beautiful song... :)
Dia
2 comentarii:
Sinceritate totala... Imposibil. Nu in lumea in care traim. Oricat am vrea sa facem altfel, vom pastra o rezerva de adevar doar pentru noi insine.
Acea rezerva de adevar o pastram si datorita faptului ca nu putem fi 100% sinceri nici macar cu noi..., nu ne putem accepta si de aici teama de a nu fi acceptati nici de ceilalti. :-)
Trimiteți un comentariu