mentionam intr-un post mai vechi conceptul de "reciprocitate" intr-o relatie. ca sa il pot explica, voi incepe cu unele greseli din relatiile mele trecute. se spune ca in orice relatie unul iubeste mai mult decat celalalt. tot ce e posibil. eu as spune-o putin altfel: unul da mai mult decat celalalt... sau unul se manifesta mai mult. lucru perfect valabil. acelasi lucru l-am facut si eu, aproape de fiecare data. e o gresala sau nu... va las pe voi sa va ganditi... dar, eu am ajuns la o concluzie: cu cat dai mai mult, cu atat astepti mai mult. si cand tu esti cel ce da mai mult, neprimind - ajungi la diverse frustrari, neajunsuri etc. aceste lucruri zic eu ca se intampla cand nu esti la maturitatea necesara unei relatii sanatoase. caci... toti trecem prin diverse faze de dezvoltare. pentru ca pana la urma, intr-o relatie trebuie sa ajungi sa oferi orice neconditionat, sa nu astepti nimic in schimb. daruirea trebuie sa fie altruista si atunci nu mai are cum sa-ti creeze frustrari. acesta e nivelul ideal pentru o relatie, dar asta e o alta poveste.
pornind de la asta, am ajuns in timp sa-mi controlez posibilitatile de a-mi crea frustrari. cand nu te astepti la ceva... faptul ca nu se intampla, nu-ti creaza nici un sentiment de esec. pentru asta am incercat sa mentin o balanta intre cat dau si cat primesc. cu alte cuvinte... cel de langa mine face un pas... fac si eu unul, maxim doi. astfel, relatia mea s-a construit treptat, echilibrat. de aici termenul de reciprocitate. vei spune ca poate conceptul cuprinde putin prea multa ratiune, prea mult control, care nu-si are locul in dragoste! posibil... depinde ce tip de relatie cauti! eu in acest fel mi-am gasit relatia care mi se pliaza cel mai bine. pana la urma la mine nici nu mai e un proces controlat. in timp mi s-a internalizat, involuntar. acum face parte din mine.
trebuie sa mai mentionez faptul ca nu aplic acest proces si in situatii negative. nu este o arma de
razbunare. dar cei ce ma cunosc stiu ca eu nu sunt o fire razbunatoare. tot ce fac cu aceasta "arma" este sa ma protejez pe mine, sa-mi fie mie bine, fara sa ranesc pe altii. pentru ca: daca mie mi-e bine, pot sa fiu mai prezenta si sa-i sustin mai mult pe cei de langa mine! ;-)
ajungand la final, va ajut sa trageti concluzia ca mai am si eu mult si bine pana la maturitatea deplina pentru o relatie. in loc sa ma lupt sa o ating, m-am multumit cu un mecanism de aparare. asta sunt eu... voi poate ati reusit deja?!
pornind de la asta, am ajuns in timp sa-mi controlez posibilitatile de a-mi crea frustrari. cand nu te astepti la ceva... faptul ca nu se intampla, nu-ti creaza nici un sentiment de esec. pentru asta am incercat sa mentin o balanta intre cat dau si cat primesc. cu alte cuvinte... cel de langa mine face un pas... fac si eu unul, maxim doi. astfel, relatia mea s-a construit treptat, echilibrat. de aici termenul de reciprocitate. vei spune ca poate conceptul cuprinde putin prea multa ratiune, prea mult control, care nu-si are locul in dragoste! posibil... depinde ce tip de relatie cauti! eu in acest fel mi-am gasit relatia care mi se pliaza cel mai bine. pana la urma la mine nici nu mai e un proces controlat. in timp mi s-a internalizat, involuntar. acum face parte din mine.
trebuie sa mai mentionez faptul ca nu aplic acest proces si in situatii negative. nu este o arma de
razbunare. dar cei ce ma cunosc stiu ca eu nu sunt o fire razbunatoare. tot ce fac cu aceasta "arma" este sa ma protejez pe mine, sa-mi fie mie bine, fara sa ranesc pe altii. pentru ca: daca mie mi-e bine, pot sa fiu mai prezenta si sa-i sustin mai mult pe cei de langa mine! ;-)
ajungand la final, va ajut sa trageti concluzia ca mai am si eu mult si bine pana la maturitatea deplina pentru o relatie. in loc sa ma lupt sa o ating, m-am multumit cu un mecanism de aparare. asta sunt eu... voi poate ati reusit deja?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu